duminică, 13 noiembrie 2011

War Journal - Path to Defeat

"The greatest if not the most important loss of war is that of dreams"


1939

I open my eyes and see the white sealing, a fly is on my noise and my ears ring with the voice of mother.
"Get up son, yelled father suddenly as he slammed the door open. It's morning, the sun is up and you haven't washed your face yet."
"In a second father" I got up washed my face, dressed up and when't to mother.
"Good morning mother, how are you today?" and I kissed her on the cheek.
"I'm just fine dear, go grab a bag and here's some money. Run down to Mr. Constantine and buy two loafs of bread"
I grabbed a bag and left on my way dawn to Mr. Constantine. People that morning where unusually unnerved by something unusual.
I slowly entered the store but my eyes where still looking outside.
"Good morning Mrs. Constantine I would like two loafs of bread. Do you know what has happened, why are the people so unsettled?"
"Haven't you heard? The Germans have invaded Poland..."
I froze for a moment and after made a polite exit. Ran down the street as fast as I could, my mind was going a million thoughts a second.
I recent my house I could hear the radio for the street...
"Father have you heard?"
"Yes son, your mother is crying as we speak. I am afraid that we'll be going to was soon. Hitler is speaking about war against Communism and all sort of things..."
"Do you really thing we'll be going to war?"
"I am afraid to say it son, but I have to... he took a short pause and looked at me long... Yes"

sâmbătă, 25 iunie 2011

Bacu ce a venit...

sper ca totul sa decurga cu bine luni...
era vorba inainte de bac sa strangem bani de buzunar sa avem atunci la probe... dar ne au pus camere si nu mai este o optiune... nu avem ce sa mai facem... inafara de cateva planuri nebunesti care mi au trecut si mie prin cap... de gen opresti curentu... stergi softu... strici camera... si multe altele... bine macar ca acum nu am mai visat ca intru cu tancu in scoala :))
ma tot uit si rasfoiesc cartile... si ma tot gandesc ce o sa scriu...

ce frumoasa a fost clasa a XI-a... :((
ce nu as da pentru a mai trai odata acel an...

dar viata din pacate merge doar inainte...
sper ca viitorul sa fie dupa imaginatia mea...

miercuri, 22 iunie 2011

Astazi Miercuri...

Astazi am fost la un amic... am facut la matematica si fizica exercitii... si l am batut iar la sah...
maine am pregatire la fizica... m am plictisit de toate testele pe care le am dat...
luni voi avea scrisul la romana... sper sa decurga totul bine...
sunt foarte obosit acum cand incerc sa scriu acest post si nu pot continua...
ma voi intinde in pat si voi incerca sa ma relaxez...

sâmbătă, 18 iunie 2011

continuare

atata timp a trecut de cand nu am mai scris pe blog... nu stiu daca vrodata o sa citesc ce am scris... poate peste ani si ani cand voi fii mai mare...
probabil alaturi de prietena... voi citi ce am scris aici... sa ii arat ce faceam eu acum multi ani... cel putin asa cred...
dar cine stie poate multe se vor intampla de acum pana atunci...

vara a venit... urasc soarele... urasc sa ma bronzez...
sper ca anul acesta sa nu mai fie asa de multi tantarii... anult trecut m am mancat tantarii prin parc inapoi acasa...
Calarasiul este oras port pe unul dintre malurile Dunarii... precum Tulcea sau alte orase...
imi este dor de vremea cand eram mic... si lumea nu era asa complicata... petreceam ore, zile... veri intregi cu prieteni copilariei in parc... eram plin de muscaturi de tantari, julituri, muscaturi de lipitori si alte insecte...


... si inca o postare

astazi am incercat sa invat ceva la fizica... am retinut cateva formule... dar nu stiu exact cum sa le aplic... urasc faptul ca profesori si au batut joc de noi toti cei patru ani... nu ne au invatat nimic... si nici ore nu am facut... acum au pus si camere... ca cica sa nu copiem... de parca ar stii cineva ceva si ne am putea ajuta intre noi... suntem toti o apa si un pamant... nu imi place sa fiu asa realist si pesimist dar nu mai pot ascunde cruda realitate...
sper ca ziua de maine sa fie altfel...
si luni sa treaca repede... am alt examen la engleza pentru alta diploma...
ce as da acum sa fiu din nou clasa 11...

joi, 16 iunie 2011

Inca o zii...

Inca o zii a trecut...
inca o zii in minus pana la bac... si am inceput sa simt frica...
pana acum nu mia fost frica deloc de bac...
dar acum a inceput sa imi fie frica... ganduri multe mi au zburat prin cap... foarte triste... planuri multe am in viitor in legatura cu ce voi face... si imi este frica ca vor fii date peste cap... sper ca totul sa decurga bine nu ca la Breaza... sper sa trec de bac sa intru la o facultate si sa imi continui viata...
deschid televizorul si ma intristez si mai rau datorita tuturor dezastrelor... nenorocirilor si masurilor lu ate de guvernul acesta corupt...
sper ca lucrurile sa decurga bine... sper ca planurile pe care mi le am facut sa se indeplineasca... nu conteaza cum doar sa se indeplineasca...
pentru vara asta am multe planuri... inca doar gandurile si sperante dar cred cu tarie in faptul ca le voi pune in practic...
noaptea a venit si somnul ma lu at... sper sa nu mai visez...
in ultima vreme visez foarte mult... nu imi aduc aminte, dar stiu ca nu sunt tocmai frumoase si nu mai vreau sa visez... vreau sa adorm si sa ma trezesc simplu... visele ma fac confuz...

duminică, 12 iunie 2011

Am ramas fara inspiratie...


este 5-32...
am ramas fara inspiratie total
defapt mint... am idei dar nu pot sa le pun in scris... astazi m am uitat la un curs de desenat...
dar nu prea am invatat nimic...
ma gandeam si ma tot gandeam astazi la nimic in particular... si mia trecut prin cap ca vreau sa merg acasa... nu stiu de ce dar vreau sa merg acasa...

luni, 6 iunie 2011

Letter from a dear friend...

Astazi a fost o zii speciala... una dintre putinele pe care le mai am...
M am trezit... nu mai imi gasesc castile... firar ele de casti...
Am dat o fuga pana la fratele meu... surpriza... am primit o scrisoare...
l am rugat sa tina intre noi... nici macar verisoara mea... careia ii spun tot... nu i am spus despre asta... am dorit ca doar eu sa stiu... am pus scrisorica in ghiozdanul meu... am dat o fuga si pe la scoala... am avut 2 ore de pregatire la matematica... am fost vesel toata ziua... dupa scoala am mancat si eu o inghetata Rom... singurul tip de inghetata care imi place aproape... imi place si ciocolata... un amic mai colorat nitel mereu ma face "rasist" cand merg cu el la cumparaturi... ma intreba " ce iti cumperi "... de obicei fac cumparaturile pentru casa cu el la mega image pentru ca si el isi face din acelasi loc si este pentru amandoi usor... eu mereu pe langa lista de cumparaturi mai adaug acolo jos pentru mine o ciocolata Rom :)) ... la care raspunsul classic deja este... "rasistule"
de acolo acasa... am mancat ceva... si m am dus la mine in camere... am deschis calculatorul de care sunt si eu dependent chiar daca nu imi place... si am ascultat muzica... de pun atatea puncte :)) a inceput sa ma enerveze...
a venit si tata de la servici... cam tarziu...
si acum partea cea mai frumoasa a zile... am deschis scrisoarea...
mi a scris atatea amica mea... si eu i am scris atat de putin... dar lasa ma revansez astazi ma apuc si ii scriu si eu o scrisoare lunga de no sa incapa in plic...
SA STII CA NU SCRII ORIBIL... :)) .... EU SCRIU ORIBIL... la mine zici ca sunt hieroglife...
a fost foarte frumoasa scrisoarea... m am desprins foarte mult de realitate... totul parea asa de frumos si placut cand am citit scrisoarea de la ea... porma am revenit la realitate unde se repara trenul cu creanga...
Sper ca fostul iei prieten sa nu se mai comporte ca un nesimtit cu ea... eu cred ca a auzito atunci cand ia spus ca vine si ea cu autobuzu dar a ales sa ignore...
Este asa de frumos sa te plimbi pe langa dunare... la mine in calarasi este un parc... dar din pacate este populat de tantari :))... acum 4 ani cand eram clasa 8... cand inca invatam in calarasi... petreceam multe seri in acel parc cu prietena pe care o aveam atunci... ce pacat ca am pierdut legatura cu ea... tin minte ca ajungeam acasa plini tot de ciupituri si muscaturi de tantari... de multe ori ne mai sareau si broaste in cap... era haios...
ce mult mi as dori sa pot sa ma plimb din nou pe acolo... dar de fiecare data cand ma intorc acasa ma cuprinde o frica...
de fiecare data cand raman singur ma cuprinde frica... nu mia placut niciodata sa fiu singur... mereu am incercat sa imi fac prieteni... imi pare asa rau ca acum la sfarsitul liceului clasa mea sa unit cu adevarat... imi pare asa rau de faptul ca o sa ma despart de diriga mea... si nu o sa o mai vad decat in rare ocazii...
am de gand sa o invit la toate evenimentele speciale din viata mea... de la nunta botez... la orce...
cu mici excepti, cu fosti colegi nu prea mai vreau sa am legatura... daca 4 ani de zile nu ai stiut sa fie oameni si au fost profitori etc... nici macar sa ii vad nu mai vreau...
ultimul an este cel mai ciudat... cel putin in clasa mea a fost... toata lumea este foarte individualista... niciodata nu am fost un colectiv... mereu au existat persoane care sa zica nu doar pentru ca altu a zis da... eu nu inteleg ce a fost, este, si probabil va fii in capu lor...
revenind la scrisoare... mia luminat ziua... mia facut placere sa aud ca a lu at 8 si 9 la teze... si pentru amica mea am un singur sfat... Nu te mai compara cu nimeni... buni, rai, mediocri... nu conteaza poate sa fie si un geniu poate sa fie si un idiot... nu compara cu nimeni asta ma invatat pe mine strabunicu mea... "nepoate am un lucru sa iti spun... niciodata sa nu te compari cu cineva, fii tu orce ar fii... mai ales cand esti criticat..."
imi pare bine sa adu ca se intelege asa bine cu unchiul ei... familia pentru mine este cea mai importanta...
off nu stiu ce sa mai scriu in postarea asta... blogul acesta a devenit pentru mine ca un jurnal...
in varianta scrisa nu cred ca as fii scris vrodata un jurnal...
sau cine stie... acum a inceput sa ma bata gandu :))

vineri, 3 iunie 2011

Cateva clipe de la Bal


incepand din stanga Filip... Adriana... Ion... Florin... Adrian... Georgiana... Gabriela (diriga)... Eu... Andreea


tot din stanga incepand... Razvan... Catalina... eu... Malina...
si aici pe ringu de dans... fata blonda cu tigarea in mana... Irina... si mana care se vede colegamea...

Postarea fara titlu

Micul meu Rudolf... dadea astazi tarcoale la pui... bunica a cumparat cativa pui...
si nesimtitul dadea tarcoale la ei...
Astazi am fost la scoala doar pentru 2 ore de pregatire la matematica... i am facut cinste cu o prajitura apoi amicei mele pentru ca vine ziua mea... i am dat profesoarei de matematica o ciocolata pentru ca este ziua mea sambata...
m am certat cu un amic pe clasica tema intre mine si el... jocuri... calculatoare... ma omorat de cand il stiu sta si corecteaza la o lista cu piese de calculator pe care vrea sa si-l faca... anul trecut cand am fost cu el sa ne cumparam amandoi calculatoare noi, era dezamagit ca avea doar 20 de milioane... eu ce sa mai zic care deabea stransesem 14... si asta dupa lupte seculare cu ai mei... si luni intregi de strans fiecare banut... de la craciun... paste... anul nou... tot ce am putut strange... pana si alocatia si din bani de buzunar am pus deoparte...
Si de atunci am ajuns acum... scriu un nou post...
parca as avea un jurnal...
am mai facut un blog pentru a separa jurnalul de povestile mele...

joi, 2 iunie 2011

Ploua...

Ce bine este ca ploua...
ma ajuta sa imi amintesc... ma inteapa inima... pentru ca a trecut timpu... a trecut liceul...
nu mai sunt parte dintr un "colectiv"... nu mai am nici un coleg... totul este la trecut...
de ce trebuie timpul sa treaca... de ce nu poate totul sa ramana asa...
ma simt singur... chiar daca chiar acum 2 minute ma sunat un coleg... sa ma corectez... amic...
ieri am mers cu el sa isi scoata la un xerox ceva la imprimanta... mia facut o surpriza si mia scos si mie cateva postere... el normal ca si a scos cu germania... si mie mia scos tot cu armata... stiind ca si mie imi place...

normal ca nu sa putut aptine si mia scos si mie un poster cu germania... cel mare cu soldatul din stanga jos... cel din stanga sus este cu soldati prusaci... cea din dreapta sus este cu generalul Erwin Rommel si cu tancurile sale celebre... divizia sa de tancuri a fost supranumita Divizia Fantoma pentru ca niciodata nici macara comandamentul central nu stiau unde sunt... cea de jos dreapta este cu Afrika Korps... korpul de expeditie Afrikan comandat tot de Erwin Rommel...
Si in centru jos steagul me... are peste 30 de ani... il tinea tata ca amintire... acum 30 de ani era fortat sa il tina pe birou...
si atarnat in dreapta langa posteru cu Afrika niste decoratii de la craciun...

sa oprit ploaia ma voi plimba nitel...
este asa de placut sa te plimbi dupa ploaie...

miercuri, 1 iunie 2011

Waiting...


Astept ca bacul sa vina...
sunt la scoala... la pregatire pentru informatica... plictisitor de parca nu stiu sa creez un folder...
dupa asta am pregatire la romana...
mai bine ramaneam acasa...
amica mea mia spus ieri ca mia pus scrisoarea... deabea astept...
intre 2-4 zile am de asteptat pana va veni...
sambata va fii ziua mea... poate va iesi mai special asa si o voi primi atunci...
trebuie sa plec continui acasa...

A trecut o zii de cand am inceput postarea...
a trecut si ziua de pregatire...
a trecut si ultimul clopotel...
e ciudat... ma uit acum la poza si imi aduc aminte... mai bine nu imi aduc aminte pentru ca sunt sensibil la astfel de momente si iar ma voi simti prost cateva zile...

va veni... va trece si ziua mea...
Je fini... liceul

miercuri, 25 mai 2011

Tipatul auzit...

eram pe drumul spre fratele meu... ascultam muzica... Guns n Roses - Paradise city...
totul mergea perfect... pana ma sunat cea ce nu de mult era pentru mine cerul si pamantul...
sa schimbat asa de mult... sau doar eu am ramas copilul de anul trecut...
nu inteleg actiunile mele din trecut, chiar daca pe moment erau cele mai bune... dar nu le regret...
- Neatza, ce faci mai? ma intreaba... pe un ton adormit
- Uite ma duc la fratele meu...
- Pai nu vii la scoala...
- O sa vin la 11...
- Ba nu la 9...
- De ce? intreb eu...
- Nu ti am zis ieri ma... sa ne lu am note la practica...
- NU, nu mi ai zis...
- Ba da...
si au urmat o serie de contraziceri... si a inceput ca de obicei... sa ne contrazicem, certam, sa vorbeasca intruna... si nu am mai suportat... am urlat la ea sa taca... nu inteleg cum de am putut reactiona atat de transant... nu imi este caracteristic... dar nu mai suportam... devenise chiar nesimtita...
sa schimbat radical... a devenit profitoare... aroganta... imi pare atat de rau ca sa schimbat atat de mult...

marți, 24 mai 2011

10 fara greseala

De dimineata m am trezit, si tot imi era in gand ca nu am terminat atestatu la engleza... chiar daca l am predat si sustinu acum 2 zile...
Cu 2 zile in urma
M am imbracat frumos la costum, mi am lu at geanta si am rupto la scoala. Am ajuns pe la 10... oficial trebuia sa intru la 12 dar .... am intrat pe la 2... cu o seara inainte incercasem sa imi adun gandurile pe o foaie... sa imi organizez o lista cu lucruri pe care le voi spune... 4 pagini de idei ... cand am ajuns in fata comisiei nici nu m am uitat in foaie am spus cu totul altceva, nu am respectat nimic... din ce ma gandisem sa spun... am glumit cu omu de la ambasada despre ultimul film cu pirati... mia zis despre experientele sale din marina... si din 15 minute... sa transformat intr-o jumatate de ora...
Dupa ce am iesit, a mai durat doar o jumatate de ora si rezultatele au fost afisate... 10
si inca mai am gandu ca trebuie sa il fac :)))

vineri, 20 mai 2011

Drum spre casa

Vineri ultima zii de scoala... bine nici chiar ultima zii de scoala, teoretic, dar practic asta a fost ultima zii pentru ca saptamana viitoare este de practica... Luni prezint atestatu la engleza...
Am visat la un sfarsit altfel... bine inca nu a venit dar nu cred ca va fii cum visez...
Ieri am avut un schimb de priviri cu diriga mea... cred ca a inteles ce vroiam sa ii spun si eu cred ca am inteles ce vroia sa imi spuna...
Astazi mi a zambit, pe furis asa cand nu se uita nimeni... ma simt ciudat (gandinduma la ziua de astazi si scriind aceste randuri), am o relatie foarte stransa cu dansa dar este lipsita de cuvinte...
din pacate nu am avut bani sa merg la balul de sfarsit de an, dar am fost surprins cand am vorbit cu dansa ca imediat a dorit sa ma imprumute... apoi sa zbatut pentru mine personal sa imi asigure un loc gratuit...
Ma simteam ciudat astazi si in alte zile ca atunci cand vorbea parca vorbea direct cu mine, pentru mine, si doar pe mine ma intreba... restu colegilor mei cand intrebau ceva era usor dezgustata... si cand lucram la exerciti mereu se asteapta la mine sa raspund... ma priveste insistent parca spunandumi "deschide gura odata".... dintre toate persoanele din clasa la sedinta cu parinti ia spus mamei amicului meu ca numai pe mine si pe el ii respecta cu adevarat... m am simtit prost auzind asta nu stiu de ce?

... Revenind la ziua de astazi care a fost foarte plictisitoare... m am trezit, am mers la scoala unde am mancat in sfarsit inghetata ROM... imi place mult ciocolata si inghetata sa ridigat la asteptarile mele... apoi acasa...
Drumul spre casa a fost foarte lung deoarece trebuie sa merg cu un tramvai apoi cu un microbuz pana acasa la bunica...
in microbuz a fost mare agitatie astazi... am avut noroc ca am prins un Isuzu...
in fata mea erau niste copii de nu mai mult de 14 ani... pareau a fii impreuna... era foarte dragut sa ii vezi... parca nimic nu mai exista in jurul lor... imi este dor de sentimentu asta... pe care nu l am mai simtit de acum 2-3 ani... fata era imbracata intr-o camasuta albastra... si avea cateva stelute desenate pe o mana... el era impracat tot intr-o camasuta dar verde... ascultau muzica si se priveau in ochi... apoi sau sarutat... langa mine sa pus un baiat care il cunosteam... a vorbit tot drumu despre nu stiu ce joc... in spatele meu stateau 2 fete... un dintre ele era foarte draguta... parul rosu, ochi caprui... era imbracata intr-o bluzita neagra cu led zeppelin, avea o palariuta in cap... si la mana dreapta cateva bratari... simple dar dragute...
soferul era un baiat de vro 25 de ani pe care toata lumea ii zice Mimi... nu stiu de ce si nici nu am intrebat... in rest nu imi amintesc... aaa stai la jumatatea drumului se luasera 2 tiganci la bataie dar am pus castile in urechi si m am uitat pe geam...

marți, 17 mai 2011

Cosmarul din Noapte

M am trezit speriat, eram un lac tot... am cautat cateva haine sa ma schimb... apoi m am pus pa calculator... wow cat e ceasu... 4:30 ... nu ar mai trebui sa citesc vro carte de razboi... aseara citeam "Blindatele mortii" de Sven Hassel si imi aminteam ce mi a povestit strabunicul meu sau bunicul... si am visat ca eram intr-un transeu probabil prin Franta pentru ca "inamici" erau americanii... eu eram inbracat intr-o haina militara germana de camuflaj si aveam in mana o carabina... dupa catva timp incepu sa si ninga... apoi inamici au aparut... de aici a fost un haos total, am visat cum eram urmarit de un tanc si cativa infanteristi... iar eu eram singur intr-o padure sinistra prin care nu vedeam nimic...am ajuns intr-o casa iar americanii au inceput sa dea foc si sa intre in casa... m am trezit intr-un moment de invalmaseala cand intrasem in lupta cu un american...



duminică, 15 mai 2011

Ultima saptamana

Maine incep ultima saptamana de scoala... Nu credeam ca o sa se termine asa repede liceul...
Ma gandeam, sau mai degraba visam la finalul liceului, sa fie ca finalul unui serial de comedie...
sa raman ultimul in clasa... colega mea sa imi spuna "hai"... iar eu sa ii spun "vin imediat"...apoi...
Sa imi reamintesc toate lucrurile prin care am trecut, si in fundal sa se auda o melodie daia de serial. Sa pun fiecare scaun deasupra mesei, ca la restaurant... sa scriu pe tabla "La revedere" si sa inchid lumina inainte sa inchid si usa...
Nu cred ca se va intampla asa...

KMS Preussen


Marseille 1943

The war is not going as well as we had hopped. So the Fuhrer has sent me to Marseille to oversee the construction of a new ship, the KMS Preussen. I am going to be it's new captain once it's finalized.

... three months ago... back in Berlin
A young man wearing a Kriegsmarine uniform waited in a hall outside the Fuhrer's office.
The door opened... you may enter know captain, said a tall man... He was Karl Donitz, Admiral and Commander of the notorious Wolfpacks...
one I have entered Hitler looked at me, analyzing me from head to toe.
- Hello Captain... you may sit... said the Fuhrer...
- Here, in this suitcase are plans for a new battleship... said Admiral Donitz...
I looked at the small suitcase that was sitting on the desk and didn't know what to think...
- Captain I am impressed by your actions in the last battles...
- I just did my duty, mein fuhrer...
- Don't be modest, alone against several British ships. The Royal Navy outnumbers us several times to one. Germany needs more captains like you... but something more important waits for you. A new ship will be constructed in Marseille, and you will be the new supervisor. As a bonus you will be put in charge or the new battleship...
After a long talk with the Fuhrer I left with the admiral towards Marseille...




miercuri, 11 mai 2011

Zile pierdute

Au trecut atatea zile de cand nu am mai scris nimic pe blog... off ce a trecut timpul... sper sa ma ierte amica mea pentru faptul ca nu am putut sa raspund mai repede... ce prost ma simt...
Ultimile zile mi le am petrecut din pat la scoala si de la scoala in pat... nu am avut timp nici macar sa mananc... astazi deabea am apucat sa mananc ceva... oare cand si ce oi fii mancat ultima data?... chiar nu mai stiu
La scoala a fost plictisitor... singurele momente de liniste pe care le am avut au fost in timpul orelor de engleza cand m am ascuns la mine in banca si am incercat sa pun cateva ganduri pe hartie...
Mi a fost asa greu sa incep... diriga a tipat odata la mine in timpul orei, "nu mai visa" ... dar cam atat... ma lasat in lumea mea... de unde nu am iesit decat la sfarsitul orelor...
In rest nimic special, bine poate ceva... am reusit sa imi termin haina...
Doamne daca ar trai strabunicu sa ma vada...

vineri, 6 mai 2011

Memoirs

As the first rays of sunlight are passing through the leaves, unveiling the tranquility of a wonderful morning, we find ourselves in this magnificent city of San Francisco, following the steps of a young writer on his first project. The sun is rising, the wind is blowing and our character is to be found in the Golden Gate Park. Nicely dressed, with a dossier full of documents under his arm, with his head full of thoughts, he is walking towards his childhood hero’s home.Constantly arranging his tie, you can read on his face that he is nervous. He rings the doorbell and waits for a while.

A beautiful blond miss opens the door,she had bewitching blue eyes that reminded him of the sea, she asks him whom he is he looking for. He put his emotions aside and requests to see his hero. The lovely miss leads him through a long hallway full of family pictures, medals and artifacts to an amazing garden. There he finds an old man in his 80’ playing with his grandson. With emotions through the roof our writer starts to walk towards his hero.

- Good Morning Sir, my name is Thomas Hemingway. I wrote to you about the book I am going to write, your biography.

-Well,a good morning to you too. Please, don’t Sir me,just call me John. Let me just take my grandson inside and we will talkat the back of the garden, near the fountain.

Our writer is strolling towards the back of thegarden,passing by a beautiful pond with lilies of all colors, when suddenly, between the trees, spots a beautifulfountain that resembles the Enterprise.

-So you found my little corner of Eden.

-Yes, it’s very beautiful, heavenly.

-Sit down, let’s talk. I accepted your proposal to write a biography of my life, the events that I have lived, because you were sincere in your letter. I don’t like all these top writes.

-I thank you, and as I told you in my letter this is my first work...

-Well this is why I accepted you as the one to write my biography. These experienced writers, they all tell stories not facts.

-And you would likeyour biography to be written by a person that would present the facts as they are.

-Yes, I don’t want to become a thing of worship.

-So, where do we start?

-Well certainly not with “Once upon a time ...”

-Certainly not. He leaned forward and put his hands together.You are regarded as one of the best captains ever to command a starship. I am here to know what you think, what is your opinion on your life.The events that took place, if you regret something of what you did.

- Well there are so many thing I don’t know where to begin.

-Let’s start with the beginning, your childhood. What do you thing triggered your fascination towards Starfleet?

-It all started when I was...

Weekend on the horizon

A venit weekendul... as vrea sa fac atatea dar nu am timp si bani... lucrez la o haina de ceva timp si nu imi iese... as scrie ceva dar... nu stiu cum sa explic... nu am inspiratie... sau stare... ar spune uni... eu spun simplu nu am idei... nu stiu cum sa incep... cum sa scriu, sau cum sa continui... voi publica ceva pe blog... nu este terminat, sau finisat, sau imbunatatit prea mult dar ma voi stradui... am o poveste inceputa de mai bine de 6 luni... e cam intortocheata... dar... sper sa fie buna...
Nu am mai postat nimic ieri asa ca o sa includ ziua de ieri in jurnalul de azi...
Joi m am trezit putin obosit... nu am mai apucat sa ma uit la meci, m am intristat cand am aflat ca echipa germana a pierdut... scoala a fost monotona ... doar o singura ora si aceea plictisitoare... joia am practica asa ca nu prea facem mai mult de 2-3 ore... apoi am fost la tatal meu la servici... uriasa hala de la Titan Echipamente Nucleare... ce pacat ca a trebuit sa las telefonu la intrare ca as fii facut atatea poze
Vinerii a inceput normal... m am intalnit cu amicul meu in statia de tramvai... la scoala am incercat sa dezbat ezoterism sau alte religi cu profa de religie dar nu a frut... apoi am dat teza la romana... and then home... pe drumu spre casa m am oprit cu amicul meu si inca un coleg la o biblioteca... nu am gasit nimic interesant... amicu meu si a luat o carte despre razboi ... iar colegu un roman politist... mai nou as dori sa citesc o carte de dragoste pentru ca o amica mia deschis apetitu datorita unei povesti pe care o scrie...
inca nu sa terminat vinerii ... dar cred ca nu o sa se mai intample ceva extraordinar... sau cine stie... ma voi apuca de capitolul 13 de la povestea de dragoste a amicei mele... sunt sigur ca va fii placut ...



miercuri, 4 mai 2011

Night


a venit seara, sunt plictisit... astept un meci de football la care ma voi uita doar pentru ca joaca o echipa germana...
iubirea mea fata de germania( mai exact prussia) a pornit de la strabunicu meu... care era prusac, dar unul autentic ... ochi albastri, par blond, inalt... nu avea frica de nimic... chiar daca era prusac a luptat pt romania... a aparat aceasta tara, pamantul ei, oamenii... mereu mia povestit de tarani care ii salvau, ca isi impartea mancarea cu copii din satele rusestii...
- Nu sunt chiar asa mai nepoate cum se aude... a oftat el... cel putin copii si taranii... dar cei care venisera din rusia mare, de dincolo de munti erau niste demonii... omorau tot ce prindeau, indiferent ca era rus, german, roman, taran, femeie copii...
eu aveam vro sase anisori pe atunci...
- Pai si strabunicule de ce vati dus peste ei daca erau asa multii...
- Nepoate, decizia nu a fost a mea... nebunu ala de Himmler si Hitler au decis... planu era ca in 3 luni sa ii ocupam...
- Si?... intreb eu
- In 3 luni eram la Moscova, acolo nea prins iarna... si acolo in fata Moscovei am dormit eu de craciun mai nepoate in iarna lui 41'
...
Ploua afara acum... asta imi aduce aminte de el... doamne cat de mult imi lipseste...
mai vreau sa aud povesti despre razboi, despre camarazi, despre chefurile care le trageau cu aia de la SS... de atunci cand a fost prins la Stalingrad pe lacul inghetat...
Despre momentul cand a crezut ca era sa moara ... ramas singur inconjurat de zeci de soldatii rusi si un pluton roman la salvat cat timp unguri care trebuiau sa il insoteasca fugeau...
de atunci cand la injurat pe Stalin la Berlin si el era in spatele lui...
doamne ce dor imi e... plang scriind aceste randuri...

Nu e drept sa mori...

Pauza

Ar trebui sa ma apuc sa citesc la romana ca vinerii dau teza...
dar eu vreau o pauza... sa stau acasa o luna, doua luni... poate chiar mai mult...
mai am putin si incep viata din plin... munca, facultate, griji, facturi...
dar imi este frica... si nu pentru ca nu pot, ci pentru ca sunt cam singur... nu mai am decat un amic...
amica mea cea mai buna pleaca in italia... ce dor o sa imi fie de discutiile noastre dimineata... stateam si cate o jumatate de ora la telefon...
in bucuresti nu am gasit pana acum pe cineva ca mine... pe hi5 am gasit o amica care are gusturi asemanatoare cu ale mele, este sensibila, ii place sa scrie ca mie... fata de mine stie sa scrie... eu doar ma prostesc... anumite persoane imi spun continua ca ai imaginatie si talent... nu cred... mie mi se pare banala munca mea, chiar mediocra...
imi este frica de viitor... pentru ca aici in bucuresti sunt singur...
parinti, rude, amici uitati sunt inapoi in calarasi...
fosti colegi cu care ma aveam bine au plecat si ei... ba in constanta, urziceni, brasov...
frica a inceput sa fie un sentiment predominant in inima mea care ma inteapa constant...
chiar si acum cand scriu aceste randuri inima imi bate neregulat, ma inteapa si frica imi este...
hai ca scot caietu din ghiozdan si citesc ceva la romana... poate invat ceva in seara asta...
auf Wiedersehen

Martea iutata si Miercurea pierduta


Marti a venit ...
m am trezit ca de obicei la 6 fix... de mic reuseam sa matrezesc la ce ora doream... poate e un al saselea simt al meu... am gasit prin bucatarie cartofii de seara pe care nu ii mancase, i am incalzit plictisit si inca adormit...
am mers telegidat pana la scoala ... pe drum am primit un mesaj de la colega mea...
"imi este rau, nu pot veni azi ne vedem maine..."
am devenit o fantoma restul zile... mi am bagat castile in urechi si am stat in banca uitanduma pe geam... de pe locul meu se poate vedea in parc, ploua...

Miercuri veni si el... nu prea imi amintesc dimineata doar vag... chiar daca sa intamplat in urma cu cateva ore...
la scoala a fost plictiseala, rutina... prima ora am avut matematica ... apoi 2 ore de fizica... teoretic mai aveam cateva ore dar nu am mai stat...
acasa cand am ajuns am adormit cateva ore...
cand m am trezit, pc l am deschis si incantat am fost de faptul ca o amica a mai scris un capitol pe blogul ei...
gata am citit, dragut... trist dar dragut...
se insereaza ar trebui sa ma apuc sa citesc ceva la romana...

luni, 2 mai 2011

Lunea dinainte de Marti

M am trezit plictisit, mi am facut drum pana in bucatarie unde mi am incalzit niste sarmale ramase de la paste...
Uitanduma la ceas mi am dat seama ca eram in intarziere... m am imbracat repede si am fugit pe usa pana in statie la microbuz, acolo nu am facut decat sa ma urc in el...
- Ce faci mai Gabi, ma faci sa te stationez pe interzis, si mai e si politaiu ala acolo in masina ... zice soferu...
- Nu e treaz nu vezi sticla de Timisoreana in spate...
- Aaa da ba Gabi mai... rade apoi il clacsoneaza trezindul din somn pe un politist gras si inca pe jumatate adormit... ma duc in spate si imi pun castile in urechi apoi merg pe pilot automat pana la scoala... unde m am plictisit auzind aceleasi glume, nu prea am intrat in vorba azi cu colegi, doar o gluma cu un amic, am vorbit cu colega de banca despre faptu ca pleaca la vara in italia
- Si ce vei face acolo? o intreb eu
Se uita la mine cu ochi ei verzi precum jadul si imi spune pe un ton adormit:
- Pai voi sta la matusa mea cateva luni si apoi ma voi muta cu chirie...
- Alta alternativa chiar nu exista...
- Stii prea bine ca nu... tu vezi ce faci cu ai tai si la vara sa iti gasesti ceva de lucru... imi zice pe un ton undeva intre sfat si porunca
- E lasa vad eu ce fac...
- Nu e de glumit, stii doar ca Stefan cauta de lucru de un an si ceva...
m am cam suparat... dar am incercat sa maschez...
- De multe ori nu te inteleg deloc...
- Fratele tau pleaca la vara?
- Nu stiu... si ma pun pe ganduri... daca pleaca el voi avea unde sa ma mut si ca plus el ma va ajuta cu bani sa imi platesc facturile si restu... vine profa pacat nu mai apuc sa mai vorbesc ora urmatoare am plecat acasa, poate maine daca imi reamintesc sau iese la vorba
si atat...
Acum sunt acasa este 15:30 si astept sa se trezeasca bunica ca sa ma ajute sa imi cos o haina...

duminică, 1 mai 2011

Albert Wolfmann and the Geheimnis Box

Chapter 4
Morning came in Berlin... I woke up and took a walk through what not long ago was a beautiful city... I can't imagine Berlin would end up a pile of rubble... I started remembering a time when the population came in thousands to attend military parades of a victorious regime... when suddenly a pair of Russian soldiers stopped me... how stupid of me I was still wearing the SS uniform...



















- Stop... you f****** fascist...
At that point from no were two soldiers from the wehrmacht came behind them and cut their throat...
- I would get rid of the uniform... and then they vanished...
I made my way back to the bunker where a few soldiers where waiting for me... they took me to my office where an SS Major was waiting from me...
- Good Day Captain, I heard you where the Commander of the Final Bunker... I am the Commander of the SS Werwölfe division...
I was stunned... I haven't heard of the SS Werwölfe division in my life and I was member of the Schwarzen Adler one of the most secret of them...


Albert Wolfmann and the Geheimnis Box

Chapter 3

Hello my name is not important, if you are watching this video it means we have lost the war...
You are one of the last free men of the world, and through the power invested in me I put you in charge of the German resistance ... Gather all the survivors of the war, protect the population and interests of the German people...
May God Help You...
Ohhh and another thing if the Fuhrer left you a strange box, don't open it... I am certain that he told you... I am only remembering you that if the box falls in the hands of the Russians or British it will mean the end of the world as we know it...
I just stood there wondering what will happen next... I am supposed to fight of the Russians, Americans, British and all their allies with a hand full of men and a few secret weapons...
I was interrupted in mid thought by a soldier...
- Captain I have something amazing to show you...
He took me several floors down in a huge construction facility...













I was amazed to see a large facility with new projects... new weapons, tanks, cars... and a large group of volunteers... one of the men told me...
- We are ready to work in our free time Captain...
I turned to the soldier and asked him... What are we going to do with all these weapons... we are only a hand full...
- Captain... tomorrow is a new day, just wait and you will be surprised...

sâmbătă, 30 aprilie 2011

Albert Wolfmann and the Geheimnis Box

Chapter 2

I found myself in a huge underground bunker in Berlin... all alone. How I hate being alone, and especially with fighting above. I had to go outside for food and supplies, Russian soldiers where in the hundreds... I had to make my way using force...
I made "friends" with some soldiers that were surviving through the rubble of Berlin. I reached the Reichstag, the Leibstandarte was defending the building for over a week against several big incursions...
A few minutes after we arrived at the Reichstag a big Russian wave of soldiers assaulted the building. We stood our ground but suffered heavy losses.
I took a platoon under my command and made our way to the tunnels, we prepared therm with dynamite.
As night came the Reichstag was encircled thousands and thousands of Russians soldiers... we where only a hand full left...
The Russians assaulted the building from all sides... we stood our ground but they occupied room by room and pushed us back. A group of volunteers occupied key points in the Reichstag so the rest could escape through the tunnels...
A few hours later as we where a few miles away watching the Reichstag burning in flames...
Fighting was still heard, the Leibstandarte fought until the last man... they truly kept their word to defend Germany until death...
I went back in the bunker... a soldier took me into a room where he showed me a film...

Albert Wolfmann and the Geheimnis Box

Chapter 1

My name is Albert Wolfmann, I am and was a soldier in the Waffen SS. My division was top secret, Schwarzen Adler... we where assigned all the tough assignments. At the end of the war in 1945 Himmler called us back to Wewelsburg castle.
A few days after that the Americans attacked, we where encircled. Himmler personally loaded a Kübelwagen with a few wooden boxes marked top secret.
The Americans pushed fast towards the castle, my platoon was given orders to protect the car until it could depart.
Himmler left very fast and ordered that the Kübelwagen get to Berlin. He will leave north to get the Americans to follow so we could get safe to Berlin.
The driver was shot, my partners where getting shot... I didn't know what to do, so I got behind the wheel and drove as fast as I could onto Berlin.
After a few miles I stopped, looked behind and sow the castle in flames, but I could still hear gun shots... I couldn't stand the fact that I must leave a battle, but these where my orders.
I reached Berlin a few days before the fighting began... The city was in rubble, I left the car because it didn't have gas any more...
I made my way to the Fuhrer's bunker, Himmler left special orders for me to get a small box to Hitler.
Night came in Berlin and I could hear the Russian artillery, I was afraid, from what I had heard from a soldier our defends represents only 40,000 soldiers and the Russians are coming in the million.
I got to the bunker about midnight, the Fuhrer padded me on the shoulder and invited me to attend his wedding with Eva Broun.
After the wedding, he took me to his office and told me:
- I, we dreamed things so big... and know look we are losing.
- My Fuhrer we will defend Berlin to the last man. I said
- Be realistic we lost the war, and you know it. What is in this box could change the world... and he opened the small box, I couldn't see what was inside... the only thing I had seen was a bright light.
- My Fuhrer what are my orders?
He closed the box and said... I have only one order take this box, go to a bunker on this address. There you will hide, protect the box... I will leave Berlin... I can't take the box with me...
You must organize a resistance, protect the population from these barbarian oppressors.
- My Fuhrer, I will try...
that was the first and last time I saw the Fuhrer, he left with a plane towards Denmark... I thing he will take a submarine... but where...?
I walked a few streets, got through the rubble and made my way into a bunker...

Cu cateva nopti in urma



Eram singur, ma intorceam de la cumparaturi... cand deodata imi suna telefonu...era ea, persoana care ma marcase mult in acesti ultimi doi ani...raspund... si inima incepe sa imi bata nebuneste...
-ce faci mai?
-bine, tu ce faci? o intrem eu
-pai uite acasa, ma intrebam ce faci... cum a mers la Breaza?
-Respins...doar atat am zis si deodata m am intristat...
-Imi pare rau...spune ea pe un ton trist, apoi ofteaza... eu plec...
-Unde? o intreb eu repede...
-In italia...
-Offff, ce pot spune, ai grija de tine nu mi ar place sa aud peste catva timp ca ai patit ceva...
-Am nu mai fii asa ingrijorat...
-Pai si ce o sa faci acolo. o intreb eu pe un tot apasat si serios
-Nu stiu, vad eu. Deocamdata matusa mia gasit un post la ea... se aude ploaie unde esti ca in Bucuresti nu ploua... ma intreaba ea
-Sunt acasa in Calarasi... in seara asta dorm la varamea maine ma intorc in Bucuresti...
-Pai cam atat am vrut sa iti spun, trebuie sa plec...
-Bine mai, vezi ce faci ai grija de tine...
-Si tu la fel.. pa pa pa
-Pa pa
Incepuse sa ploua marunt dar continu si mai aveam atat de mult de mers pe jos pana la verisoara mea... Eram trist, nu stiu de ce dar eram, ma despartisem de atata timp de ea si tot ma afectat atat de mult ce facea...
Suna telefonu verisoara mea... ma mai linistesc nitel...

vineri, 29 aprilie 2011

Singur pe banca



Eram inapoi acasa, dar ma pierdusem... si imi era frica...
Ma intrebam de ce imi era frica... acum cateva zile...
O amica buna mia sugerat posibilitatea singuratatii...
Si mai mult ca sigur are dreptate...
Nu m am adaptat foarte bine cu Bucurestiu... mai bine zis deloc... si am pierdut orce legatura cu Calarasi...
Sunt ca un strain, cel putin asa ma simt...
Ma uitam la telefon si din atatea cunostinte doar pe o persoana am sunat, un coleg...
Cat de multe se schimba intr un an...
In urma cu cateva luni bune aveam si prietena, cativa amici si viata avea o directie buna...
Nici nu am simtit cum totul mia scapat printre degete...
Dar sunt optimist ca din cenusa va renaste ceva...
Probabil e mai bine sa nu le simt disparitia, pentru ca nu voi trece prin acele perioade de durere si regret...
As mai zice atat de multe dar nu pot sa le scriu... cel putin deocamdata...

miercuri, 27 aprilie 2011

Oare de ce ?



Inteleg frica, cel putin asa credeam pana acum...
M am gasit inapoi acasa in Calarasi, eram la autogara deabea coborase... am facut pasi marunti pe Strada Bucuresti minute bune pana sa imi dau seama ca am mers prea mult...
Ma pierdusem, de ce oare? nu stiu de ce dar ma pierdusem pentru un moment...
Eram singur inapoi acasa intr un oras pe care nu il mai recunosteam si fata de care nu mai simteam nimic... Ma simteam ca un strain intr o tara noua de la celalalt capat al lumi, ca un explorator din vechime care se aventura intr un taram necunoscut...
Am decis inainte sa merg acasa sa ma plimb putin pe cheiu din port...
Eram plictisit, speriat, nu mai puteam sa respir, nici un gand nu mai imi circula prin minte, cerul era senin...
M am pus jos pe o banca si ma uitam la Dunare, nici imaginatia nu mai imi zbura in 7 directii...
Eram obosit si ma cumprinse o frica necunoscuta si nejustificata...
Inima imi batea necontrola, mainile sloi de geata mi se facura... ceru se intuneca si ploaia incepu... Ma intreb in sinea mea ... Oare de ce imi era frica ?

vineri, 22 aprilie 2011

joi, 21 aprilie 2011

X Files

I don't know how to start, this is my biggest flaw.
I feel like Mulder without a Scully, all alone fighting, searching, observing the unknown.
Like the Doctor I am cursed to travel through life alone, having friends for a while, for a moment, just to torture me so I don't forget how pain feels like.