eram pe drumul spre fratele meu... ascultam muzica... Guns n Roses - Paradise city...
totul mergea perfect... pana ma sunat cea ce nu de mult era pentru mine cerul si pamantul...
sa schimbat asa de mult... sau doar eu am ramas copilul de anul trecut...
nu inteleg actiunile mele din trecut, chiar daca pe moment erau cele mai bune... dar nu le regret...
- Neatza, ce faci mai? ma intreaba... pe un ton adormit
- Uite ma duc la fratele meu...
- Pai nu vii la scoala...
- O sa vin la 11...
- Ba nu la 9...
- De ce? intreb eu...
- Nu ti am zis ieri ma... sa ne lu am note la practica...
- NU, nu mi ai zis...
- Ba da...
si au urmat o serie de contraziceri... si a inceput ca de obicei... sa ne contrazicem, certam, sa vorbeasca intruna... si nu am mai suportat... am urlat la ea sa taca... nu inteleg cum de am putut reactiona atat de transant... nu imi este caracteristic... dar nu mai suportam... devenise chiar nesimtita...
sa schimbat radical... a devenit profitoare... aroganta... imi pare atat de rau ca sa schimbat atat de mult...
De dimineata m am trezit, si tot imi era in gand ca nu am terminat atestatu la engleza... chiar daca l am predat si sustinu acum 2 zile...
Cu 2 zile in urma
M am imbracat frumos la costum, mi am lu at geanta si am rupto la scoala. Am ajuns pe la 10... oficial trebuia sa intru la 12 dar .... am intrat pe la 2... cu o seara inainte incercasem sa imi adun gandurile pe o foaie... sa imi organizez o lista cu lucruri pe care le voi spune... 4 pagini de idei ... cand am ajuns in fata comisiei nici nu m am uitat in foaie am spus cu totul altceva, nu am respectat nimic... din ce ma gandisem sa spun... am glumit cu omu de la ambasada despre ultimul film cu pirati... mia zis despre experientele sale din marina... si din 15 minute... sa transformat intr-o jumatate de ora...
Dupa ce am iesit, a mai durat doar o jumatate de ora si rezultatele au fost afisate... 10
Vineri ultima zii de scoala... bine nici chiar ultima zii de scoala, teoretic, dar practic asta a fost ultima zii pentru ca saptamana viitoare este de practica... Luni prezint atestatu la engleza...
Am visat la un sfarsit altfel... bine inca nu a venit dar nu cred ca va fii cum visez...
Ieri am avut un schimb de priviri cu diriga mea... cred ca a inteles ce vroiam sa ii spun si eu cred ca am inteles ce vroia sa imi spuna...
Astazi mi a zambit, pe furis asa cand nu se uita nimeni... ma simt ciudat (gandinduma la ziua de astazi si scriind aceste randuri), am o relatie foarte stransa cu dansa dar este lipsita de cuvinte...
din pacate nu am avut bani sa merg la balul de sfarsit de an, dar am fost surprins cand am vorbit cu dansa ca imediat a dorit sa ma imprumute... apoi sa zbatut pentru mine personal sa imi asigure un loc gratuit...
Ma simteam ciudat astazi si in alte zile ca atunci cand vorbea parca vorbea direct cu mine, pentru mine, si doar pe mine ma intreba... restu colegilor mei cand intrebau ceva era usor dezgustata... si cand lucram la exerciti mereu se asteapta la mine sa raspund... ma priveste insistent parca spunandumi "deschide gura odata".... dintre toate persoanele din clasa la sedinta cu parinti ia spus mamei amicului meu ca numai pe mine si pe el ii respecta cu adevarat... m am simtit prost auzind asta nu stiu de ce?
... Revenind la ziua de astazi care a fost foarte plictisitoare... m am trezit, am mers la scoala unde am mancat in sfarsit inghetata ROM... imi place mult ciocolata si inghetata sa ridigat la asteptarile mele... apoi acasa...
Drumul spre casa a fost foarte lung deoarece trebuie sa merg cu un tramvai apoi cu un microbuz pana acasa la bunica...
in microbuz a fost mare agitatie astazi... am avut noroc ca am prins un Isuzu...
in fata mea erau niste copii de nu mai mult de 14 ani... pareau a fii impreuna... era foarte dragut sa ii vezi... parca nimic nu mai exista in jurul lor... imi este dor de sentimentu asta... pe care nu l am mai simtit de acum 2-3 ani... fata era imbracata intr-o camasuta albastra... si avea cateva stelute desenate pe o mana... el era impracat tot intr-o camasuta dar verde... ascultau muzica si se priveau in ochi... apoi sau sarutat... langa mine sa pus un baiat care il cunosteam... a vorbit tot drumu despre nu stiu ce joc... in spatele meu stateau 2 fete... un dintre ele era foarte draguta... parul rosu, ochi caprui... era imbracata intr-o bluzita neagra cu led zeppelin, avea o palariuta in cap... si la mana dreapta cateva bratari... simple dar dragute...
soferul era un baiat de vro 25 de ani pe care toata lumea ii zice Mimi... nu stiu de ce si nici nu am intrebat... in rest nu imi amintesc... aaa stai la jumatatea drumului se luasera 2 tiganci la bataie dar am pus castile in urechi si m am uitat pe geam...
M am trezit speriat, eram un lac tot... am cautat cateva haine sa ma schimb... apoi m am pus pa calculator... wow cat e ceasu... 4:30 ... nu ar mai trebui sa citesc vro carte de razboi... aseara citeam "Blindatele mortii" de Sven Hassel si imi aminteam ce mi a povestit strabunicul meu sau bunicul... si am visat ca eram intr-un transeu probabil prin Franta pentru ca "inamici" erau americanii... eu eram inbracat intr-o haina militara germana de camuflaj si aveam in mana o carabina... dupa catva timp incepu sa si ninga... apoi inamici au aparut... de aici a fost un haos total, am visat cum eram urmarit de un tanc si cativa infanteristi... iar eu eram singur intr-o padure sinistra prin care nu vedeam nimic...am ajuns intr-o casa iar americanii au inceput sa dea foc si sa intre in casa... m am trezit intr-un moment de invalmaseala cand intrasem in lupta cu un american...
Maine incep ultima saptamana de scoala... Nu credeam ca o sa se termine asa repede liceul...
Ma gandeam, sau mai degraba visam la finalul liceului, sa fie ca finalul unui serial de comedie...
sa raman ultimul in clasa... colega mea sa imi spuna "hai"... iar eu sa ii spun "vin imediat"...apoi...
Sa imi reamintesc toate lucrurile prin care am trecut, si in fundal sa se auda o melodie daia de serial. Sa pun fiecare scaun deasupra mesei, ca la restaurant... sa scriu pe tabla "La revedere" si sa inchid lumina inainte sa inchid si usa...
The war is not going as well as we had hopped. So the Fuhrer has sent me to Marseille to oversee the construction of a new ship, the KMS Preussen. I am going to be it's new captain once it's finalized.
... three months ago... back in Berlin
A young man wearing a Kriegsmarine uniform waited in a hall outside the Fuhrer's office.
The door opened... you may enter know captain, said a tall man... He was Karl Donitz, Admiral and Commander of the notorious Wolfpacks...
one I have entered Hitler looked at me, analyzing me from head to toe.
- Hello Captain... you may sit... said the Fuhrer...
- Here, in this suitcase are plans for a new battleship... said Admiral Donitz...
I looked at the small suitcase that was sitting on the desk and didn't know what to think...
- Captain I am impressed by your actions in the last battles...
- I just did my duty, mein fuhrer...
- Don't be modest, alone against several British ships. The Royal Navy outnumbers us several times to one. Germany needs more captains like you... but something more important waits for you. A new ship will be constructed in Marseille, and you will be the new supervisor. As a bonus you will be put in charge or the new battleship...
After a long talk with the Fuhrer I left with the admiral towards Marseille...
Au trecut atatea zile de cand nu am mai scris nimic pe blog... off ce a trecut timpul... sper sa ma ierte amica mea pentru faptul ca nu am putut sa raspund mai repede... ce prost ma simt...
Ultimile zile mi le am petrecut din pat la scoala si de la scoala in pat... nu am avut timp nici macar sa mananc... astazi deabea am apucat sa mananc ceva... oare cand si ce oi fii mancat ultima data?... chiar nu mai stiu
La scoala a fost plictisitor... singurele momente de liniste pe care le am avut au fost in timpul orelor de engleza cand m am ascuns la mine in banca si am incercat sa pun cateva ganduri pe hartie...
Mi a fost asa greu sa incep... diriga a tipat odata la mine in timpul orei, "nu mai visa" ... dar cam atat... ma lasat in lumea mea... de unde nu am iesit decat la sfarsitul orelor...
In rest nimic special, bine poate ceva... am reusit sa imi termin haina...
As the first rays of sunlight are passing through the leaves, unveiling the tranquility of a wonderful morning, we find ourselves in this magnificent city of San Francisco, following the steps of a young writer on his first project. The sun is rising, the wind is blowing and our character is to be found in the Golden Gate Park. Nicely dressed, with a dossier full of documents under his arm, with his head full of thoughts, he is walking towards his childhood hero’s home.Constantly arranging his tie, you can read on his face that he is nervous. He rings the doorbell and waits for a while.
A beautiful blond miss opens the door,she had bewitching blue eyes that reminded him of the sea, she asks him whom he is he looking for. He put his emotions aside and requests to see his hero. The lovely miss leads him through a long hallway full of family pictures, medals and artifacts to an amazing garden. There he finds an old man in his 80’ playing with his grandson. With emotions through the roof our writer starts to walk towards his hero.
- Good Morning Sir, my name is Thomas Hemingway. I wrote to you about the book I am going to write, your biography.
-Well,a good morning to you too. Please, don’t Sir me,just call me John. Let me just take my grandson inside and we will talkat the back of the garden, near the fountain.
Our writer is strolling towards the back of thegarden,passing by a beautiful pond with lilies of all colors, when suddenly, between the trees, spots a beautifulfountain that resembles the Enterprise.
-So you found my little corner of Eden.
-Yes, it’s very beautiful, heavenly.
-Sit down, let’s talk. I accepted your proposal to write a biography of my life, the events that I have lived, because you were sincere in your letter. I don’t like all these top writes.
-I thank you, and as I told you in my letter this is my first work...
-Well this is why I accepted you as the one to write my biography. These experienced writers, they all tell stories not facts.
-And you would likeyour biography to be written by a person that would present the facts as they are.
-Yes, I don’t want to become a thing of worship.
-So, where do we start?
-Well certainly not with “Once upon a time ...”
-Certainly not. He leaned forward and put his hands together.You are regarded as one of the best captains ever to command a starship. I am here to know what you think, what is your opinion on your life.The events that took place, if you regret something of what you did.
- Well there are so many thing I don’t know where to begin.
-Let’s start with the beginning, your childhood. What do you thing triggered your fascination towards Starfleet?
A venit weekendul... as vrea sa fac atatea dar nu am timp si bani... lucrez la o haina de ceva timp si nu imi iese... as scrie ceva dar... nu stiu cum sa explic... nu am inspiratie... sau stare... ar spune uni... eu spun simplu nu am idei... nu stiu cum sa incep... cum sa scriu, sau cum sa continui... voi publica ceva pe blog... nu este terminat, sau finisat, sau imbunatatit prea mult dar ma voi stradui... am o poveste inceputa de mai bine de 6 luni... e cam intortocheata... dar... sper sa fie buna...
Nu am mai postat nimic ieri asa ca o sa includ ziua de ieri in jurnalul de azi...
Joi m am trezit putin obosit... nu am mai apucat sa ma uit la meci, m am intristat cand am aflat ca echipa germana a pierdut... scoala a fost monotona ... doar o singura ora si aceea plictisitoare... joia am practica asa ca nu prea facem mai mult de 2-3 ore... apoi am fost la tatal meu la servici... uriasa hala de la Titan Echipamente Nucleare... ce pacat ca a trebuit sa las telefonu la intrare ca as fii facut atatea poze
Vinerii a inceput normal... m am intalnit cu amicul meu in statia de tramvai... la scoala am incercat sa dezbat ezoterism sau alte religi cu profa de religie dar nu a frut... apoi am dat teza la romana... and then home... pe drumu spre casa m am oprit cu amicul meu si inca un coleg la o biblioteca... nu am gasit nimic interesant... amicu meu si a luat o carte despre razboi ... iar colegu un roman politist... mai nou as dori sa citesc o carte de dragoste pentru ca o amica mia deschis apetitu datorita unei povesti pe care o scrie...
inca nu sa terminat vinerii ... dar cred ca nu o sa se mai intample ceva extraordinar... sau cine stie... ma voi apuca de capitolul 13 de la povestea de dragoste a amicei mele... sunt sigur ca va fii placut ...
a venit seara, sunt plictisit... astept un meci de football la care ma voi uita doar pentru ca joaca o echipa germana...
iubirea mea fata de germania( mai exact prussia) a pornit de la strabunicu meu... care era prusac, dar unul autentic ... ochi albastri, par blond, inalt... nu avea frica de nimic... chiar daca era prusac a luptat pt romania... a aparat aceasta tara, pamantul ei, oamenii... mereu mia povestit de tarani care ii salvau, ca isi impartea mancarea cu copii din satele rusestii...
- Nu sunt chiar asa mai nepoate cum se aude... a oftat el... cel putin copii si taranii... dar cei care venisera din rusia mare, de dincolo de munti erau niste demonii... omorau tot ce prindeau, indiferent ca era rus, german, roman, taran, femeie copii...
eu aveam vro sase anisori pe atunci...
- Pai si strabunicule de ce vati dus peste ei daca erau asa multii...
- Nepoate, decizia nu a fost a mea... nebunu ala de Himmler si Hitler au decis... planu era ca in 3 luni sa ii ocupam...
- Si?... intreb eu
- In 3 luni eram la Moscova, acolo nea prins iarna... si acolo in fata Moscovei am dormit eu de craciun mai nepoate in iarna lui 41'
...
Ploua afara acum... asta imi aduce aminte de el... doamne cat de mult imi lipseste...
mai vreau sa aud povesti despre razboi, despre camarazi, despre chefurile care le trageau cu aia de la SS... de atunci cand a fost prins la Stalingrad pe lacul inghetat...
Despre momentul cand a crezut ca era sa moara ... ramas singur inconjurat de zeci de soldatii rusi si un pluton roman la salvat cat timp unguri care trebuiau sa il insoteasca fugeau...
de atunci cand la injurat pe Stalin la Berlin si el era in spatele lui...
doamne ce dor imi e... plang scriind aceste randuri...
Ar trebui sa ma apuc sa citesc la romana ca vinerii dau teza...
dar eu vreau o pauza... sa stau acasa o luna, doua luni... poate chiar mai mult...
mai am putin si incep viata din plin... munca, facultate, griji, facturi...
dar imi este frica... si nu pentru ca nu pot, ci pentru ca sunt cam singur... nu mai am decat un amic...
amica mea cea mai buna pleaca in italia... ce dor o sa imi fie de discutiile noastre dimineata... stateam si cate o jumatate de ora la telefon...
in bucuresti nu am gasit pana acum pe cineva ca mine... pe hi5 am gasit o amica care are gusturi asemanatoare cu ale mele, este sensibila, ii place sa scrie ca mie... fata de mine stie sa scrie... eu doar ma prostesc... anumite persoane imi spun continua ca ai imaginatie si talent... nu cred... mie mi se pare banala munca mea, chiar mediocra...
imi este frica de viitor... pentru ca aici in bucuresti sunt singur...
parinti, rude, amici uitati sunt inapoi in calarasi...
fosti colegi cu care ma aveam bine au plecat si ei... ba in constanta, urziceni, brasov...
frica a inceput sa fie un sentiment predominant in inima mea care ma inteapa constant...
chiar si acum cand scriu aceste randuri inima imi bate neregulat, ma inteapa si frica imi este...
hai ca scot caietu din ghiozdan si citesc ceva la romana... poate invat ceva in seara asta...
m am trezit ca de obicei la 6 fix... de mic reuseam sa matrezesc la ce ora doream... poate e un al saselea simt al meu... am gasit prin bucatarie cartofii de seara pe care nu ii mancase, i am incalzit plictisit si inca adormit...
am mers telegidat pana la scoala ... pe drum am primit un mesaj de la colega mea...
"imi este rau, nu pot veni azi ne vedem maine..."
am devenit o fantoma restul zile... mi am bagat castile in urechi si am stat in banca uitanduma pe geam... de pe locul meu se poate vedea in parc, ploua...
Miercuri veni si el... nu prea imi amintesc dimineata doar vag... chiar daca sa intamplat in urma cu cateva ore...
la scoala a fost plictiseala, rutina... prima ora am avut matematica ... apoi 2 ore de fizica... teoretic mai aveam cateva ore dar nu am mai stat...
acasa cand am ajuns am adormit cateva ore...
cand m am trezit, pc l am deschis si incantat am fost de faptul ca o amica a mai scris un capitol pe blogul ei...
gata am citit, dragut... trist dar dragut...
se insereaza ar trebui sa ma apuc sa citesc ceva la romana...
M am trezit plictisit, mi am facut drum pana in bucatarie unde mi am incalzit niste sarmale ramase de la paste...
Uitanduma la ceas mi am dat seama ca eram in intarziere... m am imbracat repede si am fugit pe usa pana in statie la microbuz, acolo nu am facut decat sa ma urc in el...
- Ce faci mai Gabi, ma faci sa te stationez pe interzis, si mai e si politaiu ala acolo in masina ... zice soferu...
- Nu e treaz nu vezi sticla de Timisoreana in spate...
- Aaa da ba Gabi mai... rade apoi il clacsoneaza trezindul din somn pe un politist gras si inca pe jumatate adormit... ma duc in spate si imi pun castile in urechi apoi merg pe pilot automat pana la scoala... unde m am plictisit auzind aceleasi glume, nu prea am intrat in vorba azi cu colegi, doar o gluma cu un amic, am vorbit cu colega de banca despre faptu ca pleaca la vara in italia
- Si ce vei face acolo? o intreb eu
Se uita la mine cu ochi ei verzi precum jadul si imi spune pe un ton adormit:
- Pai voi sta la matusa mea cateva luni si apoi ma voi muta cu chirie...
- Alta alternativa chiar nu exista...
- Stii prea bine ca nu... tu vezi ce faci cu ai tai si la vara sa iti gasesti ceva de lucru... imi zice pe un ton undeva intre sfat si porunca
- E lasa vad eu ce fac...
- Nu e de glumit, stii doar ca Stefan cauta de lucru de un an si ceva...
m am cam suparat... dar am incercat sa maschez...
- De multe ori nu te inteleg deloc...
- Fratele tau pleaca la vara?
- Nu stiu... si ma pun pe ganduri... daca pleaca el voi avea unde sa ma mut si ca plus el ma va ajuta cu bani sa imi platesc facturile si restu... vine profa pacat nu mai apuc sa mai vorbesc ora urmatoare am plecat acasa, poate maine daca imi reamintesc sau iese la vorba
si atat...
Acum sunt acasa este 15:30 si astept sa se trezeasca bunica ca sa ma ajute sa imi cos o haina...
Morning came in Berlin... I woke up and took a walk through what not long ago was a beautiful city... I can't imagine Berlin would end up a pile of rubble... I started remembering a time when the population came in thousands to attend military parades of a victorious regime... when suddenly a pair of Russian soldiers stopped me... how stupid of me I was still wearing the SS uniform...
- Stop... you f****** fascist...
At that point from no were two soldiers from the wehrmacht came behind them and cut their throat...
- I would get rid of the uniform... and then they vanished...
I made my way back to the bunker where a few soldiers where waiting for me... they took me to my office where an SS Major was waiting from me...
- Good Day Captain, I heard you where the Commander of the Final Bunker... I am the Commander of the SS Werwölfe division...
I was stunned... I haven't heard of the SS Werwölfe division in my life and I was member of the Schwarzen Adler one of the most secret of them...
Hello my name is not important, if you are watching this video it means we have lost the war...
You are one of the last free men of the world, and through the power invested in me I put you in charge of the German resistance ... Gather all the survivors of the war, protect the population and interests of the German people...
May God Help You...
Ohhh and another thing if the Fuhrer left you a strange box, don't open it... I am certain that he told you... I am only remembering you that if the box falls in the hands of the Russians or British it will mean the end of the world as we know it...
I just stood there wondering what will happen next... I am supposed to fight of the Russians, Americans, British and all their allies with a hand full of men and a few secret weapons...
I was interrupted in mid thought by a soldier...
- Captain I have something amazing to show you...
He took me several floors down in a huge construction facility...
I was amazed to see a large facility with new projects... new weapons, tanks, cars... and a large group of volunteers... one of the men told me...
- We are ready to work in our free time Captain...
I turned to the soldier and asked him... What are we going to do with all these weapons... we are only a hand full...
- Captain... tomorrow is a new day, just wait and you will be surprised...
