Astazi a fost o zii speciala... una dintre putinele pe care le mai am...
M am trezit... nu mai imi gasesc castile... firar ele de casti...
Am dat o fuga pana la fratele meu... surpriza... am primit o scrisoare...
l am rugat sa tina intre noi... nici macar verisoara mea... careia ii spun tot... nu i am spus despre asta... am dorit ca doar eu sa stiu... am pus scrisorica in ghiozdanul meu... am dat o fuga si pe la scoala... am avut 2 ore de pregatire la matematica... am fost vesel toata ziua... dupa scoala am mancat si eu o inghetata Rom... singurul tip de inghetata care imi place aproape... imi place si ciocolata... un amic mai colorat nitel mereu ma face "rasist" cand merg cu el la cumparaturi... ma intreba " ce iti cumperi "... de obicei fac cumparaturile pentru casa cu el la mega image pentru ca si el isi face din acelasi loc si este pentru amandoi usor... eu mereu pe langa lista de cumparaturi mai adaug acolo jos pentru mine o ciocolata Rom :)) ... la care raspunsul classic deja este... "rasistule"
de acolo acasa... am mancat ceva... si m am dus la mine in camere... am deschis calculatorul de care sunt si eu dependent chiar daca nu imi place... si am ascultat muzica... de pun atatea puncte :)) a inceput sa ma enerveze...
a venit si tata de la servici... cam tarziu...
si acum partea cea mai frumoasa a zile... am deschis scrisoarea...
mi a scris atatea amica mea... si eu i am scris atat de putin... dar lasa ma revansez astazi ma apuc si ii scriu si eu o scrisoare lunga de no sa incapa in plic...
SA STII CA NU SCRII ORIBIL... :)) .... EU SCRIU ORIBIL... la mine zici ca sunt hieroglife...
a fost foarte frumoasa scrisoarea... m am desprins foarte mult de realitate... totul parea asa de frumos si placut cand am citit scrisoarea de la ea... porma am revenit la realitate unde se repara trenul cu creanga...
Sper ca fostul iei prieten sa nu se mai comporte ca un nesimtit cu ea... eu cred ca a auzito atunci cand ia spus ca vine si ea cu autobuzu dar a ales sa ignore...
Este asa de frumos sa te plimbi pe langa dunare... la mine in calarasi este un parc... dar din pacate este populat de tantari :))... acum 4 ani cand eram clasa 8... cand inca invatam in calarasi... petreceam multe seri in acel parc cu prietena pe care o aveam atunci... ce pacat ca am pierdut legatura cu ea... tin minte ca ajungeam acasa plini tot de ciupituri si muscaturi de tantari... de multe ori ne mai sareau si broaste in cap... era haios...
ce mult mi as dori sa pot sa ma plimb din nou pe acolo... dar de fiecare data cand ma intorc acasa ma cuprinde o frica...
de fiecare data cand raman singur ma cuprinde frica... nu mia placut niciodata sa fiu singur... mereu am incercat sa imi fac prieteni... imi pare asa rau ca acum la sfarsitul liceului clasa mea sa unit cu adevarat... imi pare asa rau de faptul ca o sa ma despart de diriga mea... si nu o sa o mai vad decat in rare ocazii...
am de gand sa o invit la toate evenimentele speciale din viata mea... de la nunta botez... la orce...
cu mici excepti, cu fosti colegi nu prea mai vreau sa am legatura... daca 4 ani de zile nu ai stiut sa fie oameni si au fost profitori etc... nici macar sa ii vad nu mai vreau...
ultimul an este cel mai ciudat... cel putin in clasa mea a fost... toata lumea este foarte individualista... niciodata nu am fost un colectiv... mereu au existat persoane care sa zica nu doar pentru ca altu a zis da... eu nu inteleg ce a fost, este, si probabil va fii in capu lor...
revenind la scrisoare... mia luminat ziua... mia facut placere sa aud ca a lu at 8 si 9 la teze... si pentru amica mea am un singur sfat... Nu te mai compara cu nimeni... buni, rai, mediocri... nu conteaza poate sa fie si un geniu poate sa fie si un idiot... nu compara cu nimeni asta ma invatat pe mine strabunicu mea... "nepoate am un lucru sa iti spun... niciodata sa nu te compari cu cineva, fii tu orce ar fii... mai ales cand esti criticat..."
imi pare bine sa adu ca se intelege asa bine cu unchiul ei... familia pentru mine este cea mai importanta...
off nu stiu ce sa mai scriu in postarea asta... blogul acesta a devenit pentru mine ca un jurnal...
in varianta scrisa nu cred ca as fii scris vrodata un jurnal...
sau cine stie... acum a inceput sa ma bata gandu :))
