M am gasit inapoi acasa in Calarasi, eram la autogara deabea coborase... am facut pasi marunti pe Strada Bucuresti minute bune pana sa imi dau seama ca am mers prea mult...
Ma pierdusem, de ce oare? nu stiu de ce dar ma pierdusem pentru un moment...
Eram singur inapoi acasa intr un oras pe care nu il mai recunosteam si fata de care nu mai simteam nimic... Ma simteam ca un strain intr o tara noua de la celalalt capat al lumi, ca un explorator din vechime care se aventura intr un taram necunoscut...
Am decis inainte sa merg acasa sa ma plimb putin pe cheiu din port...
Eram plictisit, speriat, nu mai puteam sa respir, nici un gand nu mai imi circula prin minte, cerul era senin...
M am pus jos pe o banca si ma uitam la Dunare, nici imaginatia nu mai imi zbura in 7 directii...
Eram obosit si ma cumprinse o frica necunoscuta si nejustificata...
Inima imi batea necontrola, mainile sloi de geata mi se facura... ceru se intuneca si ploaia incepu... Ma intreb in sinea mea ... Oare de ce imi era frica ?
ca sa raspund la intrebare : de ce imi era frica?
RăspundețiȘtergerepoate din cauza singuratatii.
recunosc ca eu mai mult ma axez pe sentimente, si incerc sa le descriu din persepectiva mea. dar niciodata nu m-am gandit la frica, cum apare si cum dispare...^^