Singur pe banca

Eram inapoi acasa, dar ma pierdusem... si imi era frica...

Ma intrebam de ce imi era frica... acum cateva zile...

O amica buna mia sugerat posibilitatea singuratatii...

Si mai mult ca sigur are dreptate...

Nu m am adaptat foarte bine cu Bucurestiu... mai bine zis deloc... si am pierdut orce legatura cu Calarasi...

Sunt ca un strain, cel putin asa ma simt...

Ma uitam la telefon si din atatea cunostinte doar pe o persoana am sunat, un coleg...

Cat de multe se schimba intr un an...

In urma cu cateva luni bune aveam si prietena, cativa amici si viata avea o directie buna...

Nici nu am simtit cum totul mia scapat printre degete...

Dar sunt optimist ca din cenusa va renaste ceva...

Probabil e mai bine sa nu le simt disparitia, pentru ca nu voi trece prin acele perioade de durere si regret...

As mai zice atat de multe dar nu pot sa le scriu... cel putin deocamdata...

Oare de ce ?

Inteleg frica, cel putin asa credeam pana acum...

M am gasit inapoi acasa in Calarasi, eram la autogara deabea coborase... am facut pasi marunti pe Strada Bucuresti minute bune pana sa imi dau seama ca am mers prea mult...

Ma pierdusem, de ce oare? nu stiu de ce dar ma pierdusem pentru un moment...

Eram singur inapoi acasa intr un oras pe care nu il mai recunosteam si fata de care nu mai simteam nimic... Ma simteam ca un strain intr o tara noua de la celalalt capat al lumi, ca un explorator din vechime care se aventura intr un taram necunoscut...

Am decis inainte sa merg acasa sa ma plimb putin pe cheiu din port...

Eram plictisit, speriat, nu mai puteam sa respir, nici un gand nu mai imi circula prin minte, cerul era senin...

M am pus jos pe o banca si ma uitam la Dunare, nici imaginatia nu mai imi zbura in 7 directii...

Eram obosit si ma cumprinse o frica necunoscuta si nejustificata...

Inima imi batea necontrola, mainile sloi de geata mi se facura... ceru se intuneca si ploaia incepu... Ma intreb in sinea mea ... Oare de ce imi era frica ?

X Files

I don't know how to start, this is my biggest flaw.

I feel like Mulder without a Scully, all alone fighting, searching, observing the unknown.

Like the Doctor I am cursed to travel through life alone, having friends for a while, for a moment, just to torture me so I don't forget how pain feels like.