Night

a venit seara, sunt plictisit... astept un meci de football la care ma voi uita doar pentru ca joaca o echipa germana...

iubirea mea fata de germania( mai exact prussia) a pornit de la strabunicu meu... care era prusac, dar unul autentic ... ochi albastri, par blond, inalt... nu avea frica de nimic... chiar daca era prusac a luptat pt romania... a aparat aceasta tara, pamantul ei, oamenii... mereu mia povestit de tarani care ii salvau, ca isi impartea mancarea cu copii din satele rusestii...

- Nu sunt chiar asa mai nepoate cum se aude... a oftat el... cel putin copii si taranii... dar cei care venisera din rusia mare, de dincolo de munti erau niste demonii... omorau tot ce prindeau, indiferent ca era rus, german, roman, taran, femeie copii...

eu aveam vro sase anisori pe atunci...

- Pai si strabunicule de ce vati dus peste ei daca erau asa multii...

- Nepoate, decizia nu a fost a mea... nebunu ala de Himmler si Hitler au decis... planu era ca in 3 luni sa ii ocupam...

- Si?... intreb eu

- In 3 luni eram la Moscova, acolo nea prins iarna... si acolo in fata Moscovei am dormit eu de craciun mai nepoate in iarna lui 41'

...

Ploua afara acum... asta imi aduce aminte de el... doamne cat de mult imi lipseste...

mai vreau sa aud povesti despre razboi, despre camarazi, despre chefurile care le trageau cu aia de la SS... de atunci cand a fost prins la Stalingrad pe lacul inghetat...

Despre momentul cand a crezut ca era sa moara ... ramas singur inconjurat de zeci de soldatii rusi si un pluton roman la salvat cat timp unguri care trebuiau sa il insoteasca fugeau...

de atunci cand la injurat pe Stalin la Berlin si el era in spatele lui...

doamne ce dor imi e... plang scriind aceste randuri...

Nu e drept sa mori...