dar eu vreau o pauza... sa stau acasa o luna, doua luni... poate chiar mai mult...
mai am putin si incep viata din plin... munca, facultate, griji, facturi...
dar imi este frica... si nu pentru ca nu pot, ci pentru ca sunt cam singur... nu mai am decat un amic...
amica mea cea mai buna pleaca in italia... ce dor o sa imi fie de discutiile noastre dimineata... stateam si cate o jumatate de ora la telefon...
in bucuresti nu am gasit pana acum pe cineva ca mine... pe hi5 am gasit o amica care are gusturi asemanatoare cu ale mele, este sensibila, ii place sa scrie ca mie... fata de mine stie sa scrie... eu doar ma prostesc... anumite persoane imi spun continua ca ai imaginatie si talent... nu cred... mie mi se pare banala munca mea, chiar mediocra...
imi este frica de viitor... pentru ca aici in bucuresti sunt singur...
parinti, rude, amici uitati sunt inapoi in calarasi...
fosti colegi cu care ma aveam bine au plecat si ei... ba in constanta, urziceni, brasov...
frica a inceput sa fie un sentiment predominant in inima mea care ma inteapa constant...
chiar si acum cand scriu aceste randuri inima imi bate neregulat, ma inteapa si frica imi este...
hai ca scot caietu din ghiozdan si citesc ceva la romana... poate invat ceva in seara asta...
auf Wiedersehen
deci nu mi se pare banala munca ta... trebuie sa fii mandru de propria munca...nici eu nu cred ca ceea ce scriu este minunat..si eu vad..asa ca tine tot ce fac eu este mediocru..dar incerc sa depasesc aceasta mediocritate..^^ trebuie si tu faci asta...
RăspundețiȘtergere